Facebook l Gallery l dA Portfolio l Watch Me l Note Me

Trunchiul femeii copac se înălța înmărmurit,într-un ocean de lacrimi înghețate...ca și nevasta lui Lot,cu timpul oprit,doar pentru ea,în acest univers înrămat,unde doar sunetul îndepărtat al valurilor ce se sparg de țărm,se poate desluși...
ca și floarea soarelui,într-o lume în care nu s-a inventat încă soarele,ca și un muzeu,cu pânze albe,orbitor de albe,fără să fie pictate,măcar cu un strop de culoare...cu vizitatorii hipnotizați parcă,ce stau cu privirea tâmpă,nemișcați pentru o eternitate,cu mâinile atârnând pe lângă corpul  lor inert și cu sclipirea aceea în priviri,de sticlă,de rece,de neon,de mort...așteptând etern...poate o schimbare...  







CSS made by `TwiggyTeeluck
Texture by `Princess-of-Shadows